Butelia, dorinta cea mai arzatoare inainte de `89 (document)

Au trecut 20 de ani de la Revoluţie, răstimp în care poate am uitat lipsurile şi grijile unor vremuri apuse. Ba chiar, unora dintre noi, problemele regimului comunist ne sunt cunoscute numai din povestirile părinţilor sau bunicilor.

Dovezi ale acelor timpuri găsim la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale. Petiţiile pe care constănţenii le trimiteau soţilor Ceauşescu aveau, de cele mai multe ori, un numitor comun: butelia pentru aragaz. Chiar şi în ultimele zile ale regimului ceauşist, atenţia şi dorinţele oamenilor se îndreptau spre aceeaşi butelie de aragaz, care pare să ocupe primul loc în topul cererilor către „Tovarăşul Prim Secretar al PCR, Nicolae Ceauşescu". În petiţia înregistrată sub numărul 1919 pe 20 noiembrie 1989, dar depusă în ziua de 3 a aceleiaşi luni, o constănţeancă îi scria lui Nicolae Ceauşescu: „Sunt văduvă din anul 1962, soţul meu a fost găsit pe front în al doilea război mondial, fiind rănit în munţii tatra, a fost transportat la spital s-a făcut bine şi a continuat stagiul militar. După eliberare s-a întors acasă, şi-a luat serviciu ca muncitor docher în portul Constanţa. În luna august ziua 23 ora 8 anul 1962 a decedat din accident de muncă. Am rămas cu 2 copii, eu fiind bolnavă de plămîni şi colicistită cronică nu am putut a mă încadra în muncă. Unul din copii mi-a decedat rămînînd cu 4. mi-sa făcut o pensie de urmaş în funcţie de salariul care îl avea soţul şi anume 470 lei. Cu timpul pensia mi-sa mai mărit şi a ajuns şa 567 lei. De la copii nu am nici un ajutor, 2 fete sunt despărţite şi au cîte 3 copii, unul din băieţi este bolnav, iar cel mai mic care avea 2 ani cînd taica-său a decedat, este închis la spitalul din Jilava, fiind tebecist. Tovarăşa Elena Ceauşescu şi Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, am rugămintea de a-mi aproba şi mie una butelie aragaz, deoarece gătesc la reşou şi din pensia care v-am arătat mai sus nu-mi rămîne decît cîţiva lei. De ani de zile nu am avut posibilitatea să-mi iau şi eu un aragaz cu butelie. Am fost la comitetul orăşenesc de partid pentru butelie şi mi-a spus că la casă nu se dă (...). de aceea m-am gîndit să vă scriu acest memoriu şi vă rog foarte mult să mă ajutaţi. Şi poate am greşit undeva, dar sunt o femeie necăjită şi supărată. Vă rog încă odată dacă se poate să mă ajutaţi. Cu stimă şi respect. Vă mulţumesc" (n.r. - menţionăm că am păstrat forma autentică a textului, fără a dezvălui identitatea petiţionarului).

„Apelez la dumneavoastră mult iubită tovarăşă academician"

În aceeaşi lună a lui `89 un constănţean cerea, evident, tot o butelie. Povesteşte în petiţie că s-a născut în Pietreni, de unde plecase în 1979 şi a rămas în Constanţa după căsătorie. S-a adresat „mult iubitei şi stimate tovarăşe academician, doctor, inginer Elena Ceauşescu" şi i-a povestit în petiţie greutăţile vieţii sale şi condiţiile precare în care trăia - „un spaţiu restrâns de 20 de metri pătraţi". „De aceea apelez la dumneavoastră mult iubită tovarăşă academician Elena Ceauşescu, cu rugămintea de a ne ajuta ca să ducem şi noi o viaţă de familie, să avem şi noi o locuinţă a noastră, să nu ne fie frică de proprietari care vor să ne dea afară din acest spaţiu în care locuim". Un alt cetăţean al Constanţei i se adresa în ultimele zile de comunism lui Nicolae Ceauşescu. Îi povestea că era angajat al Întreprinderii de Exploatare Portuară Constanţa şi că în noiembrie 1988 girase la CAR platforma port pentru un fost coleg. Între timp, acesta a fugit din ţară, iar girantul devenise bun de plată. „Ca atare, mă adresez dumneavoastră, ca autoritate supremă în Partid şi Stat, pentru repunerea mea în drepturile care mi se cuvin ca cetăţean al RSR". Poate cea mai impresionantă petiţie a fost înregistrată pe 21 noiembrie 1989, sub numărul 1930. scris mare, cu creion chimic: „Mult iubită Tov Elena Ceauşescu. Suntem patru fraţi la care nu avem la ce ne face mamo mîncare deoarece nu ne dă butelie de la Consiliu Medgidia. Dv care ne iubiţi atît de mult vă rugăm sprijiniţine. Vă iubim foarte mult". Dacă aceste petiţii au avut răspunsuri pozitive sau negative ne spun tot Arhivele Naţionale. Pe www.ziuadeconstanta.ro puteţi vedea o parte dintre petiţiile care pot fi studiate la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale.